din ciclul "Iarna nu-i ca vara", cum bine a observat prietena mea, Cristina D.
A trecut o saptamana de facultate care in ciudata faptului ca e prima seama cu o saptamana din presesiunea aseista. Eu si Victor din Craiova suntem singurii studenti Erasmus in anul II la Techniques de Commercialisation in Institutul Technic Universitar Robert Schuman. Colegii nostri francezi din grupa sunt foarte simpatici si primitori, iar profesorii interesanti, departe de a fi plictisitori, cum experienta de munca in domeniul despre care predau.
Cursurile din anul II sunt o continuare a celor din anul I si din cauza asta pot spune ca studentii si profii vorbesc aceeasi limba - nu doar franceza, dar si in ce priveste cursurile si experiente anterioare. Si de-asta, da-i si alearga dupa ei, Cami draga, obisnuieste-te cu debitul lor verbal, gaseste-ti cuvintele cu care sa formezi raspunsuri inteligente si citeste cursurile din anul trecut ca sa ii ajungi pe iepuri din urma, tu fiind in postura testoasei din fabula.
Cum am zis, a trecut doar o saptamana si deja avem trei proiecte de facut in echipa la trei subiecte diferite: Communication Commerciale (Publicité), Techniques de Commercialisation Internationale si Espagnol. :) Da, spaniola, la care datorita lui Marimar si Rebelde Way ma pricep mai bine decat colegii mei debutanti. Mai contrabalanseaza si la mine cate o calitate d-asta... O chestie interesanta de mentionat este ca la cursuri cand se iau notite in sala se instaleaza un fundal sonor de ploicica de vara... Caci 75% dintre studenti au un netbook la purtator si nu le e teama sa il foloseasca.
Orarul e altul in fiecare saptamana. Ce e sigur e pauza de masa generala din Strasbourg intre 12:00 si 13:30. Ce e nesigur e transportul. Recunosc ca e destul de modern si multe autobuze circula cu "gaz naturel", whatever that is. Dar am nimerit in luna grevelor. Pentru un motiv legat de pensii, toti francezii de toate varstele si din toate sectoarele se manifesta. Si daca nu e greva la transportul in comun, e defectiune technica. Si tot asa. Nu degeaba sunt 400 km de piste ciclabile in CU Strasbourg. Ca pe picioarele tale macar te poti baza. Cu conditia sa iti gasesti bicileta acolo unde ai lasat-o sau sa nu te trezesti fara șa.
O sa imi petrec fiecare miercuri pana in ianuarie intr-o companie pentru a face un proiect... intr-o echipa. Sper ca asa va fi caci n-am aflat inca daca intru in aceeasi ecuatie cu ceilalti si daca da, in ce companie exact.
In fine. Partea frumoasa e ca am ce scrie. :)
P.S.: Ecoutez Camélia Jordana.
Asta cu "bicicleta ramasa fara sa" e un fel de traditie in Europa...matusei mele i s-a furat de 5 ori saua si in ciuda faptului, situatia era atat de amuzanta de fiecare data...poate pentru faptul ca matusa intra in casa cu un "aer anume" si noi deja stiam ce se intampla :)
ReplyDeleteP.S. Vezi, mult mai bine decat daca ai fi ramas aici. Chiar daca nu va fi totul roz, macar blogul tau va fi plin de relatarile tale :D