Monday, March 29, 2010

Vine prima duminica dupa prima luna plina dupa echinoxul de primavara

Priveam luna plina din aceasta seara si mi-am adus aminte de proiectul nostru pluridisciplinar matematica - religie din clasa a 12a pentru sesiunea de comunicari stiintifice. Pentru calculul datei Pastelui se iau in considerare foarte multe fenomene naturale si referinte istorice, iar un tip super destept a reusit sa conceapa si o formula. Mi s-a parut atat de interesant ca in cele din urma tema proiectului meu de atestat la informatica a fost Pastele. :) Copipaistuiesc aici fragmentul denumit "Scurt istoric" si voi reveni cu partea practica zilele urmatoare...

În ceea ce priveşte moartea şi Învierea lui Domnului Hristos, referinţele evanghelice indică săvârşirea lor înainte şi, respectiv, după ziua întâi a Paştelui evreilor. În ebraică Pesach înseamnă „trecere”, iar evenimentul pe care îl celebrează evreii este trecerea strămoşilor lor prin Marea Roşie şi eliberarea acestora din robia Egiptului, în anii 1250 î. Hr., graţie lui Moise – conducătorul lor. Acum, pentru creştini Paştele reprezintă trecerea Mântuitorului prin iad odată cu moartea sa, scoaterea din chinuitorul tărâm a sufletelor mai înainte ajunse acolo şi deschiderea raiului pentru acestea.

 
Mult timp după anul 33 d. Hr. evreii şi creştinii sărbătoreau la aceeaşi dată Paştele, fiecare având propriul motiv de bucurie. Ziua respectivă era în a paisprezecea din prima lună a primăverii, 14 Nisan, care coincidea cu prima lună plină după echinoxul de primăvară. Totuşi, până în 313 d. Hr. când Constantin cel Mare a recunoscut oficial creştinismul în Imperiu prin Edictul de la Milan, creştinii erau nevoiţi să parcurgă sărbătorile şi rugăciunea pe ascuns de teama execuţiilor.


În anul 325 d. Hr. a avut loc primul Conciliu Ecumenic la Niceea unde, printre altele, s-au formulat primele şapte articole ale Crezului şi s-au stabilit criteriile după care avea să fie calculată data Paştelui creştin în continuare. Astfel, se determina data primei faze de luna plină de după echinoxul din 21 martie, iar ziua Paştelui era în duminica următoare. Hotărârea de a fixa duminica pentru aceast praznic a fost datorată referinţelor evanghelice din care reiese că răstignirea a avut loc vineri, că a doua zi – sâmbătă – era Paştele ebraic şi că Învierea s-a împlinit în a treia zi, prima zi a săptămânii, duminica.


La acest Conciliu a fost utilizat calendarul iulian (de tip solar) introdus în 46 î. Hr. şi conceput după regulile expuse de Iulius Cezar. Anul calendaristic solar are 12 luni de câte 30 sau 31 de zile, în afară de februarie care are 28 – în total 365. Ca să se anuleze întârzierea faţă de anul astronomic solar se adaugă o zi lunii februarie o dată la patru ani – ani numiţi bisecţi. Ceea ce este interesant e că înainte de Hristos cu mai bine de 1000 de ani, romanii considerau martie prima lună din an, februarie fiind aşadar ultima. Astfel s-ar putea argumenta faptul ca tocmai acestei luni i se adaugă periodic o zi.


Totuşi, calendarul iulian acumula o întârziere de o zi la 133 de ani. Acest lucru afecta data reală a echinoxului de primăvară, motiv pentru care Papa Grigore al XIII-lea a cerut eliminarea zilelor acumulate şi corectarea calendarului. Ziua de 5 octombrie 1582 a fost urmată de 10 octombrie 1582. Ca nouă regulă, anii seculari nedivizibili cu 400 nu au mai fost consideraţi bisecţi.


Aceste schimbari, însă, nu au fost simultan sau unanim acceptate în lumea creştină şi de aici sintagma de „stil vechi” pentru felul în care sărbătoresc anumite comunităţi după calendarul iulian. În prezent are o întărziere de 13 zile faţă de cel pe care îl folosim noi. Dacă Apusul catolic şi protestant a adoptat, ulterior, calendarul gregorian în scopuri civile şi bisericeşti, inclusiv pentru calculul datei Sfintelor Paşti, Răsăritul Ortodox a convenit să fie păstrat calendarul iulian în calculul acestei zile.