Thursday, May 6, 2010

+ Oportunism.

Zilele astea, la o conferință la care am mers, un speaker mai mare decat mine cu vreo 5 ani agita arogant un microfon pe scena spunandu-ne ca a venit din L.A. in Romania ca sa faca bani, ca ii lipseste confortul de acasa, dar avionul face doar 20 de ore pana acolo si se duce de cate ori simte, ca participa la evenimete cu pretentii precum 500 euro intrarea pentru a-si hrani self esteemul. Intre altele, el a amintit de oportunism si de atunci tot vreau sa scriu pe blog ce imi inspira mie acest concept.


Contrar oricarei definitii dexiste sau furnizate de Google, eu vad oportunismul intr-o lumina pozitiva, colorata si frumos mirositoare. In primul rand, pentru ca in capul meu oportunistul e cel care vaneaza oportunitati, profitand de ele. Sunt de acord ca e in general un egoist si isi vrea mai presus de toate binele si statutul personal. Nu sunt de acord ca obligatoriu el isi incalca principiile si e un joker. In al doilea rand pentru ca eu practic oportunismul de care vorbesc, avand oarece ahievements datorate unor mingi ce mi-au fost ridicate la fileu si pe care le-am transformat in puncte.


Avand in vedere ca nu imi plac oamenii cu viziune ingusta si ca eu insami ma feresc de incapatanare si monotonie, sustin ideea de vanatoare de oportunitati – de training, networking, internshipuri si joburi, idei de afaceri si multe altele. Cred ca e esential ca un om la orice varsta sa se mentina informat ca sa n-ajunga vreodata sa spuna ca s-a plafonat, viata e nedreapta, visele sunt pentru fraieri. In unele cazuri totusi unii sunt frustrati ca stiu de prea multe lucruri pe care le-ar putea face in acelasi timp si trebuie sa le prioritizeze.

Hm, in concluzie eu as vrea sa vad cate putin oportunism din asta in fiecare. Oricum tendinta e deja prezenta mai ales la tinerii mei semeni.