ASERtimente

Încerc să îmi aduc aminte ce simțeam și mai ales ce gândeam despre toată agitația membrilor ASER în primele mele săptămâni de facultate. 

Știu că eram atunci într-o perioadă în care le spuneam tuturor că în voluntariat nu mă mai bag. Îi explicam Siminei cu mare convingere că am lucruri mai importante de făcut. Că am depus destul efort în timpul liceului pentru Consiliile Elevilor Municipal, Național și cel al Col. Nat. "Ion Creangă". Că e cazul să mă apuc să câștig niște bani de buzunar, angajându-mă. Că am să învăț pe tot parcursul anului universitar ca în sesiune să trăiesc în liniște și pace. Eh, visuri de boboacă și convingeri preluate de la alții, nicidecum judecăți de valoare proprii.

Și am primit într-o zi în Comerț un Ghid al Studentului Economist, cu un formular de înscriere și cu un calendar ASER. Vă zic că primul lucru care mi-a plăcut la ei a fost entuziasmul și zâmbetele prietenești pe care le transmiteau prin poza lor de grup de pe prima pagină a calendarului. Le-am îndesat pe toate în geantă și le-am găsit a doua zi când mă luptam cu somnul în 226 spre facultate. Și-n dimineața aia le-am oferit o a doua mare bilă albă datorită informațiilor super utile pe care le găseam în Ghid.

Iar în două săptămâni de Fabiz Engleză nu făcusem mai nimic și mi-am dat seama ca multă muncă la facultate nu o să mă aștepte. Nu găsisem decât o persoană cu care eram pe aceeași lungime de undă și ea avea gânduri serioase cu ASERul. Și mi-am zis "fă-ți naibii de lucru ca să nu intri în depresie!" :)

Am completat aplicația și am trimis-o fără să spun nimănui. Iar la prezentarea ASER din OCS am stat pe un taburet și am ascultat. Mi se părea că toți spun același lucru folosind în principal cuvintele "prietenie", "proiecte", "călătorie" și expresiile "te dezvolți ca persoană, dar și în plan profesional", "afli ce îți place și ce vrei să faci în viitor". 

Îmi aduc aminte de citatul lui M. Jordan pe care ni l-a arătat Irina Gheorghescu (pe care recunosc că îl dau in copy/paste): "I have missed more than 9,000 shots in my career. I have lost almost 300 games. On 26 occasions I have been entrusted to take the game winning shot, and I missed. And I have failed over and over and over again in my life. And that is precisely why I succeed."  

Îmi amintesc de Diana Berindan care a spus că ea n-a venit în ASER pentru ca n-avea prieteni. Avea destui și continua să îi aibă, numai că la momentul respectiv avea în plus o gașcă prieteni aseriști super șmecheră. Îmi aduc aminte de un film făcut de Edith Alibec în care aseriștii spuneau de ce ASER. De Florin Marin care ne-a spus că deja se oficiaseră nunți între foști aseriști și că urmau botezurile, până într-acolo de familie este ASERul. De ice-breaking games făcute de Iulian Olariu și de scenariul în care ne-a pus să ne gândim unde am vrea să mergem în timp dacă am putea. Și mai ales de răspunsul meu: "Aș vrea să merg în octombrie 2010 la viitoare prezentare ASER și să fi trăit toate experiențele și sentimentele pe care ni le-ați prezentat în seara asta. Și atunci să pot spune « frate, e fix așa»". 

Iar azi e acel viitor pe care voiam să-l văd și să-l simt. Și ce bine că am trăit fiecare zi din acest an și n-am sărit peste el cum ziceam în seara aia. Ce bine că am primit și ce bine că am avut ce da. Că am fost formată prin trainingurile oferite și mai ales că am cunoscut traineri pentru care am tot respectul și prietenia, că am descoperit eficiența lucrului cu instrumentele internetului, că am aflat ce înseamnă lucrul în echipă, că am fost în Polonia prin ASER, că am trecut de interviul pentru Erasmus având încrederea fundraiserului aserist, că am avut un prim an de studenție la superlativ așa cum mi s-a promis.

Așa cum îmi ziceam de atunci, am intrat în ASER pentru că ceva lipsea din statulul meu de "ase-istă". Aseristă are mult mai mult sens!

Cu drag(oste), 
Camelia Ioana Radu

Găsiți formularul vostru de înscriere pe www.aser.ro!