Banca favorurilor

“- Ce este Banca Favorurilor?

- Stii prea bine. Oricine stie.

- Se poate, dar inca n-am priceput ce vrea sa zica.

- A aparut intr-o carte a unui scriitor american. Este banca cea mai puternica din lume. Exista in toate domeniile.

- Vin dintr-o tara fara traditie in literatura. N-ar interesa pe nimeni.

- Nu conteaza. Pot sa-ti dau un exemplu: eu stiu ca esti in plin avant, ca vei avea multa influenta intr-o buna zi. Stiu pentru ca si eu am fost ca dumneata, ambitios, independent, cinstit. Acum nu mai am energia pe care am avut-o, dar vreau sa te ajut pentru ca nu pot sau nu vreau sa stau degeaba, nu visez sa ies la pensie, imi place lupta asta asa de interesanta care este viata, puterea, gloria.

Incep sa depun in contul dumitale – nu sunt depuneri de bani, ci de relatii. Te prezint lui Cutarica si lui Cutarescu, iti usurez cateva aranjamente – numai daca sunt legale. Stii ca imi datorezi ceva, dar niciodata nu iau bani.

- Si intr-o zi…

- Exact. Intr-o zi iti cer un serviciu, poti sa spui nu, dar stii ca imi esti dator. Vei face ce-ti cer, eu voi continua sa te ajut, ceilalti vor vedea ca esti o persoana loiala, vor face si ei depuneri in contul dumitale – alte relatii – pentru ca lumea asta e cladita din relatii, si asta-i tot. Si ei iti vor cere ceva intr-o zi, dumneata ii vei respecta si ajuta pe aceia care te-au sprijinit, cu timpul te vei putea bizui pe toti, ii vei cunoaste pe cei pe care trebuie sa-i cunosti, iar influenta dumitale va creste pe zi ce trece.

- Sau pot refuza sa fac ce-mi ceri dumneata.

- Desigur. Banca Favorurilor este o investiţie de risc, care orice altă bancă. Dumneata refuzi să-mi faci hatârul pe care ţi l-am cerut, crezând că te-am ajutat pentru că meritai, că eşti cel mai grozav, că toţi suntem obligaţi să-ţi recunoaştem talentul. Perfect, eu îţi mulţumesc, caut pe altcineva care să primească depunerile mele în contul lui, dar din clipa aceea toată lumea va şti, fără să fie nevoie să spun vreo vorbă, că dumneata nu eşti un om de încredere.

Poţi să creşti prin forţe proprii cam până la jumătate, dar nu mai mult. Şi, la un moment, viaţa dumitale va intra în declin chiar dacă mai ai încă mulţi ani la dispoziţie, eşti un râde-plânge, nici frustrat, nici om împlinit. Nici rece, nici fierbinte, eşti lânced, călduţ şi, cum spune nu ştiu ce evanghelist într-o carte sfântă, “bucatele călduţe nu încântă cerul gurii”. ”


P. Coelho, Zahir