Vine prima duminica dupa prima luna plina dupa echinoxul de primavara

Priveam luna plina din aceasta seara si mi-am adus aminte de proiectul nostru pluridisciplinar matematica - religie din clasa a 12a pentru sesiunea de comunicari stiintifice. Pentru calculul datei Pastelui se iau in considerare foarte multe fenomene naturale si referinte istorice, iar un tip super destept a reusit sa conceapa si o formula. Mi s-a parut atat de interesant ca in cele din urma tema proiectului meu de atestat la informatica a fost Pastele. :) Copipaistuiesc aici fragmentul denumit "Scurt istoric" si voi reveni cu partea practica zilele urmatoare...

În ceea ce priveşte moartea şi Învierea lui Domnului Hristos, referinţele evanghelice indică săvârşirea lor înainte şi, respectiv, după ziua întâi a Paştelui evreilor. În ebraică Pesach înseamnă „trecere”, iar evenimentul pe care îl celebrează evreii este trecerea strămoşilor lor prin Marea Roşie şi eliberarea acestora din robia Egiptului, în anii 1250 î. Hr., graţie lui Moise – conducătorul lor. Acum, pentru creştini Paştele reprezintă trecerea Mântuitorului prin iad odată cu moartea sa, scoaterea din chinuitorul tărâm a sufletelor mai înainte ajunse acolo şi deschiderea raiului pentru acestea.

 Mult timp după anul 33 d. Hr. evreii şi creştinii sărbătoreau la aceeaşi dată Paştele, fiecare având propriul motiv de bucurie. Ziua respectivă era în a paisprezecea din prima lună a primăverii, 14 Nisan, care coincidea cu prima lună plină după echinoxul de primăvară. Totuşi, până în 313 d. Hr. când Constantin cel Mare a recunoscut oficial creştinismul în Imperiu prin Edictul de la Milan, creştinii erau nevoiţi să parcurgă sărbătorile şi rugăciunea pe ascuns de teama execuţiilor.


În anul 325 d. Hr. a avut loc primul Conciliu Ecumenic la Niceea unde, printre altele, s-au formulat primele şapte articole ale Crezului şi s-au stabilit criteriile după care avea să fie calculată data Paştelui creştin în continuare. Astfel, se determina data primei faze de luna plină de după echinoxul din 21 martie, iar ziua Paştelui era în duminica următoare. Hotărârea de a fixa duminica pentru aceast praznic a fost datorată referinţelor evanghelice din care reiese că răstignirea a avut loc vineri, că a doua zi – sâmbătă – era Paştele ebraic şi că Învierea s-a împlinit în a treia zi, prima zi a săptămânii, duminica.


La acest Conciliu a fost utilizat calendarul iulian (de tip solar) introdus în 46 î. Hr. şi conceput după regulile expuse de Iulius Cezar. Anul calendaristic solar are 12 luni de câte 30 sau 31 de zile, în afară de februarie care are 28 – în total 365. Ca să se anuleze întârzierea faţă de anul astronomic solar se adaugă o zi lunii februarie o dată la patru ani – ani numiţi bisecţi. Ceea ce este interesant e că înainte de Hristos cu mai bine de 1000 de ani, romanii considerau martie prima lună din an, februarie fiind aşadar ultima. Astfel s-ar putea argumenta faptul ca tocmai acestei luni i se adaugă periodic o zi.


Totuşi, calendarul iulian acumula o întârziere de o zi la 133 de ani. Acest lucru afecta data reală a echinoxului de primăvară, motiv pentru care Papa Grigore al XIII-lea a cerut eliminarea zilelor acumulate şi corectarea calendarului. Ziua de 5 octombrie 1582 a fost urmată de 10 octombrie 1582. Ca nouă regulă, anii seculari nedivizibili cu 400 nu au mai fost consideraţi bisecţi.


Aceste schimbari, însă, nu au fost simultan sau unanim acceptate în lumea creştină şi de aici sintagma de „stil vechi” pentru felul în care sărbătoresc anumite comunităţi după calendarul iulian. În prezent are o întărziere de 13 zile faţă de cel pe care îl folosim noi. Dacă Apusul catolic şi protestant a adoptat, ulterior, calendarul gregorian în scopuri civile şi bisericeşti, inclusiv pentru calculul datei Sfintelor Paşti, Răsăritul Ortodox a convenit să fie păstrat calendarul iulian în calculul acestei zile.

Martie.

Vine primavara! Si cu ea vine ziua mea!Astept anotimpul asta ca o fanatica. Sunt fascinata de cer senin, lipsa de umiditate, temperaturi de 15-20 de grade, flori si iarba verde.

Cand faceam cercetari pentru o lucrare pe care o aveam de prezentat la sesiunea de comunicari stiintifice in clasa a 12a, despre determinarea datei Pastelui am descoperit, printre altele la fel de interesante, ca luna martie a fost considerata de multe popoare prima luna a anului. Lucru care pentru mine are mult sens avand in vedere ca acum renaste totul, e inceputul unei noi vieti. In Rusia 1 martie a fost considerata prima zi din an pana prin secolul 15, iar in zona Marii Britanii 25 martie a incetat abia in 1752 sa mai fie ziua de Anul Nou.  Am gasit si o imagine controversata legata de subiectul asta, care e considerata trucata, fiindca un om n-ar fi putut sa moara inainte sa se nasca. Sunt ceva mai multe detalii aici.

:)

Preferinte.

Într-un cinema de la periferie, doi şobolani rodeau o rolă de film.


- Ţi-a plăcut filmul? întreabă unul.

- A fost bun, dar parcă tot mai bună era cartea.

Impera.

Imi propusesem sa vorbesc despre impresia pe care mi-a lasat-o filmul "Dangerous Beauty", cel pe care l-am vazut in weekendul petrecut la Bran.

Am constatat ca ne pasa cel mai mult de lucrurile pe care nu le avem. Cu cat ne e mai greu sa le obtinem cu atat suntem mai atasati de ele. Apoi, odata ce le-am obtinut intra in categoria lucrurilor lipsite de interes, comune, uzate. Dar dincolo de lucruri - de un blackberry, un minilaptop, o masina, eu stiu ce alt obiect la moda acum - si oamenii au parte de acelasi tratament, doar ca ei simt cand se transforma din comoara in banal.

Filmul urmareste o poveste de dragoste, dar si felul in care se maturizeaza protagonista incepand cu ziua in care cel de care era indragostita o refuza, pe motiv ca nu se potrivesc din punct de vedere social. Sa zicem "noroc cu maica'sa" caci a instruit-o sa devina la femme fatale, cea mai dorita curtezana din Venetia, care ii refuza numai fostului ei iubit privilegiul de a o intalni in dormitor. Sa vezi atunci ce-a crescut dorinta si regretul lui Marco pentru faptul ca nu o putea avea. Tipa s-a tinut mult timp pe pozitii, el s-a straduit in toate felurile s-o impresioneze, iar in cele din urma n-a mai stat nimic in calea iubirii lor...

Domnule, cand vrei cu toata fiinta sa cuceresti pe cineva, cu atat mai mult te straduiesti cu cat te respinge sau se face ca nu pricepe ce vrei. E un joc tare pasionant pe care l-am jucat si eu. Uneori s-a terminat repede si n-a avut farmec. Alteori a durat chiar si ani, a avut un apogeu frumos, dar tot s-a terminat. Si imi imaginez ca si finalul filmului era tot un apogeu. De atunci incolo mai mult decat probabil pasiunea avea sa se transforme in obisnuinta, de ce nu rutina si certuri.

Pana la urma toata frumusetea filmelor de dragoste e ca au happy end si te lasa cu speranta... cu un gand pe care il poti verbaliza "Hai ca se poate!".



*Note to self: Scrie pe blog cat timp sentimentul e proaspat.

Cum mi-am petrecut sfarsitul... vacantei

Pentru weekendul ce a trecut am avut de ales intre doua teambuildinguri la munte: unul cu colegii din ASER, al doilea cu parintii mei. I-am ales pe ai mei fara sa ma gandesc de doua ori - in primul rand pentru ca am si uitat de cand nu am mai fost cu ei pe undeva, iar in al doilea rand pentru ca unde-i familie, acolo-i comfort sporit... [zambet larg de peste fericit!]




Intr-un cuvant, excursia la Bran cu ai mei a fost "revigoranta". Mnah... de fapt imi trebuie mai multe cuvinte:



- a fost frumoasa vremea, asa incat am prins si cer senin si instelat la sosire, o dimineata cu o ninsoare superba si un peisaj pitoresc cu munti si casute acoperite de alb vazut din patul din pensiune;




- am calcat pentru prima data pe partie, am inchiriat o sanie si m-am facut gramada din prima (din pacate am fost imortalizata pe pelicula, adica pe camera video...);




- am mancat tot felul de specialitati branene - carnuri si branzeturi -, dar si cozonac facut de mine, petrecand o dupa amiaza placuta cu familia Cazimir si Mihaela Ionescu;


- am vazut Sohodol si niste panorame uimitoare ale Bucegilor si Pietrei Craiului;


- m-am plimbat prin padure cu sania traditionala trasa de cai.

De asemenea, am avut timp sa citesc (:x) din singura carte de beletristica in engleza pe care o am in biblioteca (The Summons - John Grisham). Plus ca m-am uitat la un film fain pe Antena 1. Nu imi amintesc titlul lui, probabil era Curtezana - o poveste a unei tinere din Venetia pe care maica'sa a "trainuit-o" sa devina o curtezana mai faimoasa decat fusese ea in tinerete.

Eu, in fapt, voiam sa ajung sa vorbesc de filmul asta si sa notez niste idei si niste sentimente care s-au nascut in capsorul meu in seara in care l-am vazut. O las pe data viitoare, sa n-o mai lungim.

Recomand Charles Aznavour - Et pourtant !